Transportul maritim de petrol a devenit una dintre principalele surse de presiune pentru companiile din lanțul energetic. Pe ruta dintre Statele Unite și China, închirierea unui petrolier poate ajunge la 80 de milioane de dolari, potrivit datelor brokerului Gibson Shipbrokers, citate de HotNews.ro. Scumpirea este alimentată de lipsa capacității disponibile, de riscurile din Strâmtoarea Ormuz și de schimbarea surselor de aprovizionare ale cumpărătorilor chinezi.
Costurile transportului de petrol schimbă calculele companiilor
Tariful pentru un transport rezervat recent din SUA către China a ajuns la 41 de dolari pe baril. În aceeași perioadă a anului trecut, media pentru ruta respectivă era de aproximativ 4,50 dolari pe baril, potrivit informațiilor prezentate de HotNews.ro.
Prin urmare, diferența afectează direct cumpărătorii de țiței și rafinăriile, pentru care transportul reprezintă o componentă importantă a costului final. La un preț al petrolului WTI de aproape 91 de dolari pe baril, navlul menționat echivalează cu aproape 45% din valoarea contractului.
Închirierea unui supertanker pe ruta SUA–China poate ajunge la 80 de milioane de dolari. Suma depășește costul de 74 de milioane de dolari indicat pentru o lansare tipică a unei rachete Falcon 9, conform datelor Gibson Shipbrokers citate de publicație.
Deficitul de petroliere majorează riscul operațional
Creșterea tarifelor reflectă un deficit global de capacitate. Potrivit brokerului maritim Simpson Spence Weddell, tarifele pentru supertancuri au urcat la niveluri fără precedent pentru ultimele decenii și au depășit valorile asociate perioadei „războaielor petrolierelor” din anii 1980.
În plus, presiunea asupra flotei este amplificată de tranzitul prin Strâmtoarea Ormuz. Atacurile asupra navelor au transformat traversarea într-o operațiune cu risc ridicat, iar armatorii trebuie să suporte costuri mai mari pentru echipaje și pentru menținerea navelor pe rutele expuse.
HotNews.ro relatează că unor comandanți de petroliere li se oferă salarii de până la 100.000 de dolari pe lună, la care se poate adăuga un bonus de 50.000 de dolari pentru fiecare călătorie. Aceste cheltuieli se adaugă primelor de risc, asigurărilor și costurilor logistice suportate de operatori.
China caută surse alternative de aprovizionare
Înghețarea exporturilor iraniene către China complică suplimentar piața. Astfel, cumpărătorii chinezi sunt nevoiți să caute țiței din alte surse, ceea ce crește rapid cererea pentru petrolierele active pe piața internațională.
În același timp, modificarea rutelor comerciale reduce eficiența utilizării flotei. Unele nave pot rămâne blocate mai mult timp în așteptarea unor contracte sau pot fi redirecționate către trasee mai lungi, limitând oferta disponibilă pentru ceilalți expeditori.
Pentru rafinării, un navlu mai mare înseamnă marje mai mici dacă prețul suplimentar nu poate fi transferat integral către cumpărători. În schimb, pentru traderi și distribuitori, volatilitatea crește riscul contractelor, iar operatorii de transport trebuie să își ajusteze rapid tarifele și planurile de utilizare a flotei.
Pentru companiile din energie, problema nu mai este doar prețul țițeiului, ci și disponibilitatea transportului la tarife suportabile. Dacă deficitul de petroliere și riscurile de securitate persistă, costurile suplimentare pot continua să se transmită de-a lungul lanțului, de la armatori și cumpărători până la rafinării și consumatori.
Sursă: Articolul are ca punct de plecare informațiile publicate de HotNews.ro.
